Ion Minulescu - Romantã meschinã

Dacã-ai crezut c-ar fi putut sã fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înselat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplãtor ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Si-a-nnebunit de'ndatã ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchisi si pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugãciune
Pentru iertarea primului pãcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit sã fie,
Si, dac-a fost cu-adevãrat ceva,
N-a fost decât un strop de vesnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

Private Details.

Într-un spațiu amorf, într-o realitate absurdă; gandind paradoxal...îndepărtați de ceea ce ar părea un vis... Suntem noi. Noi, oamenii...!

Devenind servitorii propriei noastre vieți... lustruind rutina zilnică pe care, pană la urmă vom regreta... ca am ținut-o cu atâta strictețe!

Ajungând să fim sclavii mecanici ai absurdului... Însă, poți învăța să te detașezi...

Întreabă-te ' CUM?? '... Întreabă-te ' DE CE?? '; Sigur vei găsii răspunsul... și-ți vei schimba și modul de-a trăi... Vei învăța sa privești din toate perspectivele... și cu siguranță nu vei uita de fericire, de iubire și de sufletul tău, care are și el nevoie de puțină grijă și compasiune!

NU învăța să te refulezi în vise sau amintiri...
În definitiv, nu orice merită păstrat lângă tine, deoarece va fii cu tine mereu!

Ion Minulescu - Epilog sentimental

Dã-mi ochii-ti plânsi, sã-i mai sãrut o datã,
Si lasã-mã sã plec!...
Tu nu-ntelegi
Cã-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de pãsãrele-albastre,
Ci-i rãcnet doar de bestie turbatã,
Ce-ti sângereazã-obrajii si te muscã
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuscã
Sau de piciorul patului s-o legi?...


Dã-mi ochii-ti plânsi, sã-i mai sãrut o datã,
Si nu-ti mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Cã melodia întregirii noastre s-a sfârsit
Si toatã fericirea-mprovizatã
Cu care ne-avântãm tot mai departe
N-a fost decât iluzia cã ne-am iubit
Ca douã manechine cu suflete de vatã,
Pãstrate-ntr-o vitrinã cu geamurile sparte?...



Dã-mi ochii-ti plânsi, sã-i mai sãrut o datã,
C-atâta doar mi-e dat sã-ti mai sãrut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rãmas nimic
Decât o falsã frescã-n mozaic,
Pe care niste gheare de bestie turbatã
Însângereazã douã imagini omenesti!...
Nu le cunosti?...
Încearcã -
Si-ai sã ti le-amintesti!