De-o sete mai feroce mi-e pieptul subjugat,
N-am banuit vreodata ca tot acest Pamant,
Ne va aduce-un zbucium atat de inversunat,
Dureri asa cum numai Tristetea a zvarlit
Din inima-i amara si dintr-un suflet chinuit!
Si orice rasuflare imi este doar suspin,
Bataia inimii mi-e numai un zgomot de-agonie,
Un singur gand strabate prin mintea-mi tulburata,
Ca niciodata-n viata n-am sa ajung sa tin ---
Afara de durerea ce este vesnic vie ---
Mainile tale albe si fiinta adorata.
Prin golul noptii grele eu te caut
Si strig cu disperare dupa tine,
Dar tu nu esti --- si tronul noptii vaste
Devine-a mea biserica de stele
Cu mandoline-amare, ce canta despre tine
Cel care-alearga singur, printre atatea astre!
Ca un flamand spre tarm eu ma tarasc,
Sperand s-apuc o clipa de odihna,
Eterna mare sa-mi aduca tihna,
Dar, vai! Din adancimea cea solemna,
Voci de departe vin sa ma intrebe
Ce s-a-ntamplat cu dragostea eterna...
Stingher, oriunde am fost si m-am tot dus,
Eu, ce aveam odata, prin tine, lumea toata,
Mi-e inima o rana nestinsa vreodata,
Caci din tot ce-a fost acum s-a scurs
Spre-acest desert, in care viata e furata,
Unde totul e nimic si nimic nu e la fel!
