Umbra necunoscutului...

Deschide usa..., asculta!
E doar geamatul surd al vantului?
Sau sclipirea
Lacrimilor din preajma lunii.?
Nu, in inchipuire, e trecerea
Unei umbre necunoscute care dispare
In noapte, impreuna cu cel ce-a murit...


Taci! Si asculta...
E plansetul plin de durere
Al vantului in amurg.
Taci si asculta, fara vreun murmur ori suspin,
La umbra ce-a pasit peste ratacitii castani,
La sunetul ce te-ndeamna sa mori.
Taci si asculta! Taci si asculta!
E umbra unui mort?

E Trist...

De-o sete mai feroce mi-e pieptul subjugat,
N-am banuit vreodata ca tot acest Pamant,
Ne va aduce-un zbucium atat de inversunat,
Dureri asa cum numai Tristetea a zvarlit
Din inima-i amara si dintr-un suflet chinuit!

Si orice rasuflare imi este doar suspin,
Bataia inimii mi-e numai un zgomot de-agonie,
Un singur gand strabate prin mintea-mi tulburata,
Ca niciodata-n viata n-am sa ajung sa tin ---
Afara de durerea ce este vesnic vie ---
Mainile tale albe si fiinta adorata.

Prin golul noptii grele eu te caut
Si strig cu disperare dupa tine,
Dar tu nu esti --- si tronul noptii vaste
Devine-a mea biserica de stele
Cu mandoline-amare, ce canta despre tine
Cel care-alearga singur, printre atatea astre!

Ca un flamand spre tarm eu ma tarasc,
Sperand s-apuc o clipa de odihna,
Eterna mare sa-mi aduca tihna,
Dar, vai! Din adancimea cea solemna,
Voci de departe vin sa ma intrebe
Ce s-a-ntamplat cu dragostea eterna...

Stingher, oriunde am fost si m-am tot dus,
Eu, ce aveam odata, prin tine, lumea toata,
Mi-e inima o rana nestinsa vreodata,
Caci din tot ce-a fost acum s-a scurs
Spre-acest desert, in care viata e furata,
Unde totul e nimic si nimic nu e la fel!

Your Lady In White

So beautiful, so wild
She was your lady in white
And, you, was laughing while
She killed you with her smile.


You loved her and... you still love her,
But she just pretended to be the girl
Wholeheartedly in love all the time,
Because she took your heart in vain!!


You at the moment still believe:
' The girl I love is meant to be! '
You will now see the insane truth;
Your heart is here but it's hurt!

Ion Minulescu - Romantã meschinã

Dacã-ai crezut c-ar fi putut sã fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înselat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplãtor ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Si-a-nnebunit de'ndatã ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchisi si pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugãciune
Pentru iertarea primului pãcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit sã fie,
Si, dac-a fost cu-adevãrat ceva,
N-a fost decât un strop de vesnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

Private Details.

Într-un spațiu amorf, într-o realitate absurdă; gandind paradoxal...îndepărtați de ceea ce ar părea un vis... Suntem noi. Noi, oamenii...!

Devenind servitorii propriei noastre vieți... lustruind rutina zilnică pe care, pană la urmă vom regreta... ca am ținut-o cu atâta strictețe!

Ajungând să fim sclavii mecanici ai absurdului... Însă, poți învăța să te detașezi...

Întreabă-te ' CUM?? '... Întreabă-te ' DE CE?? '; Sigur vei găsii răspunsul... și-ți vei schimba și modul de-a trăi... Vei învăța sa privești din toate perspectivele... și cu siguranță nu vei uita de fericire, de iubire și de sufletul tău, care are și el nevoie de puțină grijă și compasiune!

NU învăța să te refulezi în vise sau amintiri...
În definitiv, nu orice merită păstrat lângă tine, deoarece va fii cu tine mereu!

Ion Minulescu - Epilog sentimental

Dã-mi ochii-ti plânsi, sã-i mai sãrut o datã,
Si lasã-mã sã plec!...
Tu nu-ntelegi
Cã-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de pãsãrele-albastre,
Ci-i rãcnet doar de bestie turbatã,
Ce-ti sângereazã-obrajii si te muscã
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuscã
Sau de piciorul patului s-o legi?...


Dã-mi ochii-ti plânsi, sã-i mai sãrut o datã,
Si nu-ti mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Cã melodia întregirii noastre s-a sfârsit
Si toatã fericirea-mprovizatã
Cu care ne-avântãm tot mai departe
N-a fost decât iluzia cã ne-am iubit
Ca douã manechine cu suflete de vatã,
Pãstrate-ntr-o vitrinã cu geamurile sparte?...



Dã-mi ochii-ti plânsi, sã-i mai sãrut o datã,
C-atâta doar mi-e dat sã-ti mai sãrut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rãmas nimic
Decât o falsã frescã-n mozaic,
Pe care niste gheare de bestie turbatã
Însângereazã douã imagini omenesti!...
Nu le cunosti?...
Încearcã -
Si-ai sã ti le-amintesti!