N-a fost nimic din ce-a putut sã fie,
Si ce-a putut sã fie s-a sfârsit...
N-a fost decât o scurtã nebunie
Ce-a-nsângerat o lamã, lucioasã, de cutit!...
N-am fost decât doi cãlãtori cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fãrã tichete
Si fãrã nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmã din perete!...
Dar n-am putut cãlãtori-mpreunã...
Si fiecare-am coborât în câte-o garã,
Ca douã veverite-nspãimântate de furtunã -
Furtuna primei noastre nopti de primãvarã!
Si-atâta tot!... Din ce-a putut sã fie,
N-a fost decât un searbãd început
De simplu "fapt divers", ce nu se stie
În care timp si-n care loc s-a petrecut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu