Asa e cand pleci...
Te intrebi : ''Oare cum e cand pleci...?''Si de cate ori pleci parca nu-ti vine sa crezi ca tu tot pe loc ramai.Tu nu pleci niciodata...Numai trenurile pleaca...Plecarile sunt ca stalpii de telegraf care par ca-ti fug pe dinaintea ochilor desi stau pe loc...deasemenea Pamantul nu se misca nici o data sub pasii tai,cu nimic din ceea ce se afla pe el.Tu si Pamantul faceti un singur 'tot' si'totul' acesta ramane vesnic pe loc.Iar tu nu pleci nicaieri pentru ca te leaga prea multe amintiri ramase ca niste tablouri pe peretii trecutului si intr-un fel tu ramai in acel loc oricat de departe ai fii de el...nimic nu se schimba si nimeni nu pleaca nicaieri...
Cu adevarat pleci doar atunci cand mori...Atunci nici macar amintirile nu te pot tine pe loc...
Dar poate te vei mai intoarce candva...!?
foarte artistic ai talent DeeDee tot asa
RăspundețiȘtergerems mult de apreciere...:D
RăspundețiȘtergereDraga Didiluto.
RăspundețiȘtergereIo unu nu mi le am cu metaforeli, nu mi-s un om de cultura, dar io ce vreau sa zic aicia ii ca io nu pot sa-mi inteleg cum de trenurile pleaca, da tu nu pleci. Adica, tu nu aplici in nici un moment al activitatilor tale cotidiene o oarecare miscare fata de un punct fix stabilit? No, io mi-s doar un om simplu din Deus, si viata mea nu are spatiu pentru d-astea d-ale creierului, da io chiar am acilea o dilema.
Iti trimit salutarile mele, si iti urez o clarificare a problemei starii tale fata de obiectele inconjuratoare. Ca ajutor, iti las un cadou de anu nou: http://www.referat.ro/referate/Fenomene_mecanice_-_miscare_repaus_2314.html
Dragul meu anonim,
RăspundețiȘtergereImi pare rau pt tine si pt cei care au citit/vor citi acel comment.De aceea am sa-ti explic despre ce vorbesc in aceasta postare.
Aici eu vorbesc despre sentimentele pe care ti le poate "implanta" in suflet dorul de a revedea un loc din trecut. Astfel tu sau cel putin o parte din tine ramane mereu acolo.
Think about this.
Si pe viitor te rog sa nu te mai bagi in conversatii sentimentaliste pe nu le intelegi.
Thank you!
Draga Didilino.
RăspundețiȘtergereNu-mi intelege gresit intentiile. Mesajul meu anterior nu era dovada prostiei mele, iti inteleg pe deplin metaforele, ba tin sa iti si analizez complexul atentiei, motiv pentru care ti-ai facut acest blog. Di atfili, internetareala de azi ar putea numi mesaju meu anterior un troll (ca-n cantecel), numa ca el saracu nu traieste intr-o pestera si nici nu mananca hobbiti. Vroiam doar sa iti sugerez subtil penibilitatea textului nonsensic de mai sus, impaiat cu faux-metafore potrivite spiritului tau prepubescent.
You're welcome. Multi pupici de la tot Deusu.